Arcul de Triumf: de ce a fost construit și ce găsești pe el

Napoleon a ordonat construirea Arcului de Triumf din Paris în cinstea armatei sale, după victoria din bătălia de la Austerlitz din decembrie 1805. Piatra de temelie a fost pusă pe 15 august 1806, de ziua lui Napoleon, dar schimbările de guvern au întrerupt lucrările, iar arcul a fost inaugurat abia în iulie 1836, după 30 de ani.

Stă în mijlocul unei piețe rotunde pentru că a fost construit acolo unde drumurile se întâlneau deja pe atunci în formă de stea, iar astăzi pornesc de aici douăsprezece bulevarde. Pe zidurile lui găsești patru grupuri sculpturale mari, șase reliefuri cu bătălii și sute de nume de bătălii și generali, iar sub boltă mormântul unui soldat necunoscut din Primul Război Mondial. Aceleași părți le poți căuta și pe o machetă din lemn a arcului.

De ce a fost construit arcul și de ce lucrările au durat 30 de ani

Prin acest arc, Napoleon voia să celebreze Marea Armată, adică oastea cu care învinsese la Austerlitz. Modelul l-au constituit vechile arcuri de triumf romane, mai ales Arcul lui Titus din Roma, iar proiectul l-a pregătit arhitectul Jean-François Chalgrin.

Arcul se află la capătul vestic al Champs-Élysées, în fața Palatului Tuileries, care era pe atunci reședința lui Napoleon la Paris. Face astfel parte dintr-o axă lungă și dreaptă care pornește de la Luvru, trece pe Champs-Élysées și continuă spre vest.

În 1810, Napoleon se căsătorea cu Maria Luiza de Austria, iar cortegiul de nuntă urma să intre în Paris prin piața unde se construia arcul. Pilonii abia se ridicau atunci deasupra pământului, așa că Chalgrin a pus să se construiască un arc în mărime naturală dintr-o structură de lemn și pânză pictată. Pe această machetă și-a văzut proiectul la fața locului și l-a mai modificat după ea.

Chalgrin a murit în 1811. După căderea lui Napoleon în 1814, lucrările s-au oprit și au fost reluate abia de regele Ludovic al XVIII-lea în 1823. Au fost terminate sub regele Ludovic Filip, care a dedicat arcul armatelor Revoluției și ale Imperiului. Arcul a fost inaugurat pe 29 iulie 1836.

Arcul este format din patru piloni masivi de piatră legați prin bolți. Pe cele două laturi principale se află câte o arcadă mare, iar pe laturile mai înguste arcade mai mici. Într-unul dintre piloni urcă o scară în spirală, iar până pe acoperișul arcului sunt 284 de trepte.

Piața din jurul arcului se numea Place de l’Étoile, adică Piața Stelei. Drumurile se întâlneau aici în formă de stea încă dinainte de construirea arcului, dar cele douăsprezece bulevarde de azi au apărut abia la reconstrucția Parisului, condusă de prefectul Haussmann în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Din 1970, piața poartă numele lui Charles de Gaulle. Arcul în sine are o înălțime de aproximativ 50 de metri și o lățime de aproximativ 45 de metri.

Ce înfățișează grupurile sculpturale, reliefurile și numele de pe ziduri

Decorația a fost realizată de mai mulți sculptori abia în anii 1830, când construcția era aproape gata. Cele mai mari sunt cele patru grupuri sculpturale de pe piloni, iar fiecare este legat de un an:

• Plecarea voluntarilor din 1792 de François Rude, cunoscut și ca „Marseieza”, pe latura dinspre Champs-Élysées. Deasupra voluntarilor, care pleacă să apere tânăra republică, plutește o femeie înaripată, Geniul Libertății.
• Triumful din 1810 de Jean-Pierre Cortot, tot pe latura dinspre Champs-Élysées. Celebrează victoriile lui Napoleon.
• Rezistența din 1814 și Pacea din 1815 de Antoine Étex, pe latura opusă a arcului.

Deasupra grupurilor sculpturale se află șase reliefuri, adică imagini sculptate în zid astfel încât personajele ies în relief din el. Înfățișează evenimente din războaiele revoluționare și napoleoniene, printre ele bătălia de la Austerlitz. Mai sus, în jurul arcului se desfășoară o friză, o bandă cu un relief de soldați, iar în vârf se află atica, partea superioară a clădirii de deasupra cornișei. Pe atică sunt 30 de scuturi cu numele unor bătălii victorioase.

Pe pereții interiori ai arcadelor sunt gravate numele unor bătălii și a sute de generali din războaiele Revoluției și ale Imperiului. Când un nume este subliniat, acel om a căzut în luptă. Tavanul bolții mari este decorat cu rozete sculptate.

Ce este mormântul soldatului necunoscut de sub arc

Sub bolta mare se odihnește un soldat francez din Primul Război Mondial, al cărui nume nu îl cunoaște nimeni. El îi reprezintă pe toți cei care au căzut pentru Franța în război. Ideea de a-i cinsti pe cei căzuți printr-un singur soldat necunoscut a apărut încă din 1916, în timpul războiului.

Pe 10 noiembrie 1920, la Verdun, soldatul Auguste Thin a ales unul dintre cele opt sicrie cu trupurile unor soldați francezi neidentificați. A doua zi, sicriul a fost dus la Arcul de Triumf, iar pe 28 ianuarie 1921 soldatul a fost înmormântat în locul unde se odihnește și astăzi. Pe placa mormântului scrie în franceză, în traducere: „Aici odihnește un soldat francez mort pentru patrie, 1914–1918”.

Flacăra de deasupra mormântului a fost aprinsă pentru prima dată pe 11 noiembrie 1923 de ministrul de război André Maginot. De atunci este reaprinsă în fiecare seară la ora 18.30, în cadrul unei ceremonii organizate de asociația La Flamme sous l’Arc de Triomphe. Astăzi flacăra amintește de morții ambelor războaie mondiale.

Ce să observi la o machetă din lemn a Arcului de Triumf

O machetă din lemn arată arcul în miniatură, așa că îl poți compara cu clădirea reală. Și Chalgrin și-a verificat proiectul pe o machetă, deși în mărime naturală. Ce părți ale decorației are macheta ta și cum le redă afli din instrucțiunile și imaginile ei. Când compari, concentrează-te pe aceste locuri:

• Raportul dintre înălțime și lățime. Arcul real are aproximativ 50 de metri înălțime și aproximativ 45 de metri lățime, deci este aproape la fel de lat pe cât de înalt. Măsoară înălțimea și lățimea machetei fără soclu. Dacă raportul iese vizibil diferit, macheta a modificat construcția în această privință.
• Grupurile sculpturale de lângă piloni. Pe cele două laturi principale caută patru grupuri sculpturale la baza pilonilor. Pe arcul real, Plecarea voluntarilor și Triumful se află pe latura dinspre Champs-Élysées, așa că după ele îți dai seama cu ce latură ar sta macheta ta spre acest bulevard.
• Suprafețele de deasupra grupurilor sculpturale. Pe arcul real acolo sunt reliefuri cu bătălii. Compară ce se află în același loc pe machetă: o imagine, un model sau o suprafață netedă.
• Partea de sus. Deasupra arcadei găsește cornișa, banda frizei și atica. Pe arcul real, atica poartă 30 de scuturi cu nume de bătălii, așa că uită-te cum a redat-o macheta ta.

Dacă vrei să privești aceste părți de aproape acasă, macheta din lemn Arcul Victoriei Little Story E011 este recomandată, conform datelor din magazin, de la 14 ani.

Întrebări frecvente